Legea falimentulului personal, prin care persoanele fizice se vor putea declara insolvente in cazul in care au credite pe care nu le pot achita, a fost avizata favorabil de Guvern, cu toate avertismentele bancherilor, inclusiv ale guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, ca masura va periclita sistemul bancar.

Debitorii pot cere sfaturi de la consilieri financiari pentru a depune cereri de reesalonare a ratelor la creditele bancare

Autoritatile de la Bucuresti s-au angajat in toate acordurile incheiate in ultimii ani cu FMI si in aceasta primavara cu Comisia Europeana ca nu va initia demersuri pentru legiferarea falimentului personal. „Vom face toate eforturile sa evitam adoptarea initiativelor legislative privind insolventa personala, care creeaza un hazard moral si sunt deschise spre abuzuri la scara larga de catre debitori, ceea ce ar submina disciplina de creditare”, se arata in ultima scrisoare de intentie catre FMI. Intre timp, lucrurile sau mai schimbat din 2015 nu vom mai avea acord cu FMI, dar vom avea un nou presedinte, iar premierul-candidat trebuia sa iasa cu ceva „bomba” in deschiderea campaniei sale electorale. Drept urmare, Guvernul a dat aviz favorabil pentru Legea falimentului personal.

Facilitati pentru datornicii bancilor

Actul normativ prevede ca trebuie asigurata acoperirea datoriilor persoanelor fizice, aflate in insolventa, prin intermediul rambursarii datoriilor in baza unui plan ori prin intermediul lichidarii bunurilor respectivilor debitori. Executarea silita trebuie sa fie o procedura aplicata numai in ultima instanta, atunci cand debitorul persoana fizica nu mai poate sa-si respecte angajamentele contractuale. Debitorul va fi considerat in imposibilitate de a-si achita datoriile daca este incapabil sa isi achite doua sau mai multe datorii, fata de doi sau mai multi creditori, in decurs de peste 30 de zile de la data scadenta a acestora. Datornicul va avea dreptul sa depuna o cerere de insolventa si o propunere de plan pentru rambursarea datoriilor. Instanta nu va putea refuza deschiderea procedurii de insolventa exclusiv in temeiul faptului ca debitorul nu are destule bunuri sa acopere costurile procedurii, costurile urmand astfel sa fie suportate de catre stat.